Ceara de albine

Ceara a avut un rol important in istorie. In unele civilizatii ceara de albine a fost utilizat ca moneda si a avut un pret foarte ridicat. In anul 181 i.Hr. atunci cand romanii au invins corsicani, au impus la impozitare ceara de albine in valoare de 100.000 lire sterline.

Tipuri de ceara de albine>>

Agricultorii din Franta plateau in jurul anului 1300 o taxa anuala de 2 kg de ceara de albine pentru fiecare familie. in acest secol o petitie a fost prezentata la Curtea de la Londra de consilierului de Compania „adorabil de Chandlers Ceara”, care in cele din urma a stabilit este cea mai veche breasla engleza. in aceeasi perioada Biserica Romano-Catolica a decretat ca lumanarile din ceara de albine sunt cele adecvate pentru utilizare in bisericile catolice.

In era moderna ceara de albine cunoaste multe utilizari si aplicatii. De fapt, importanta productiei de miere inca din cele mai vechi timpuri a fost secundara productiei de ceara de albina.
Ceara este un produs organic complex rezultat din metabolismul albinelor lucratoare, detinat construirii fagurilor din stup, ele se incarca progresiv cu substante care-i schimba profund compozitia si, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate nuantele de galben, pe urma la brun ajungand aproape neagra dupa cativa ani. Compozitia chimica a cerii este foarte stabila daca se ia in considerare produsul pur, asa cum este secretata de glande.
Ceara este, chimic, foarte inerta. Ea rezista bine la oxidari si nu este usor atacata decat de enzimele digestive ale insectelor. In stup, ceara se incarca cu impuritati dar nu se transforma, ceea ce permite recuperarea ei dupa mai multi ani de folosire prin simpla reincalzire si purificare.

Culoarea galbena pe care o primeste cearea in stup este in raport cu pigmentii polenului. Substantele, in general foarte pigmentate, care inconjoara grauncioarele de polen ale plantelor entomofile sunt solubile in substante grase. Se dizolva usor in ceara si o coloreaza. Ulterior, ceara se incarca cu propolisul adus de albine, cu matasea coconilor parasiti in celule de albinele care se nasc. Examinat la microscop,fagurele de ceara invechit se dovedeste a fi un material alcatuit din elemente disparate, mult mai solide decat pelicula subtire de ceara de la inceput.

Albirea cerii la soare este o metoda foarte veche dar eficienta. Ceara se expune la soare pe site de sarma in straturi subtiri. Se intoarce din cand in cand, pentru ca toate fetele sa fie bine expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe saptamani bine insorite.
Secretia de ceara este puternic influentata de temperatura si de alimentaie. Secretia cerii are loc la temperaturi cuprinse intre 33-36℃, sub aceste limite secretia inceteaza, iar ceara nu se mai poate mentine in stare lichida. Pentru ca albinele sa secrete ceara, ele trebuie sa consume miere sau zahar si polen. De-a lungul timpului s-a constatat ca pentru producerea cerii sunt necesare un consum de circa 6 kg miere sau 5 kg zahar. Prin aportul de azot pe care il aduce polenul contribuie la regenerarea tesuturilor cerifere, el este indispensabil in acest proces.
Secretia cerii este dependenta de cantitatea de hrana depozitata in stup. In timpul culesurilor bogate, producerea de ceara si cladirea fagurilor se desfasoara intens.
In vederea construirii fagurilor in ramele goale din stup, albinele se grupeaza in formatiuni conice cu baza in sus. In acest scop ele se prind de picioare formand un lant de albine sub speteaza ramei goale. Ciorchinele formate de albine este rarefiat la exterior si dens la exterior pentru a pastra o temperatura uniforma de 33-36℃, necesara secretiei solzisorilor de ceara.
In cazul cladirii fagurilor artificiali, albinele se pun pe foaia de fagure spre a o incalzi la peste 30℃ si a face ceara maleabila. Dupa ce ceara a devenit maleabila, albinele modeleaza fundul celulelor, iar surplusul de ceara il folosesc la inaltarea peretilor pana la 3-6 mm, utilizand pentru acest scop si ceara produsa de albinele in varsta de 12-18 zile. Fagurii artificiali sunt construiti de obicei simultan pe ambele parti.

Proprietati fizice si chimice ale cerii

Ceara de albine face parte din categoria substantelor complexe, a caror structura nu este complet stabila. Din punct de vedere al compozitiei, ceara contine trei elemente principale:carbon (80%), hidrogen (13%) si oxigen (7%). Din punct de vedere chimic, ceara este compusa din: esteri ai acizilor cerici 71%, acizi cerici liberi 13.5-14%, hidrocarburi 10.5-13.5%, alcoli liberi 1-1.25%, esteri ai colesterolului 1%, umiditate si impuritati (polen, rasini etc) 1-2%.

Ceara de albine este insolubila in apa si mai mult sau mai putin solubila in diversi solventi organici. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceara pentru 100 g benzen, la 45℃C). Dupa benzen urmeaza esenta de terebentina. Alcoolul la cald nu dizolva decat foarte greu ceara dar, in schimb, o separa foarte bine de propolis care este foarte solubil in alcool. Punctul de topire al cerii pure este de 64℃ +/- 0,9℃. Pentru ceara nepurificata, variatia punctului de topire este destul de importanta, minima fiind de 62℃, iar maxima de 65℃. Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire ; pentru ceara pura el este de 63℃ . Masa volumica este de 927 kg/m3 minimum si 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la 15℃.

Tehnologia cerii de albine
In orice unitate apicola avem doua categorii: ceara din capacele si ceara provenita din topirea fagurilor vechi. Acestor doua categorii de ceara li se aplica tehnologii diferite.

Ceara din fagurii vechi

Fagurii vechi topiti constituie material care include mari cantitati de propolis, de polen, de coconi. Pentru a putea extrage cearea din acest amestec avem nevoie de un utilaj adecvat.
Cel mai bun este un topitor de ceara special conceput pentru aceasta, pentru cantitati mici de faguri vechi, se pot improviza instalatii care sunt suficiente dar a caror randament nu este intotdeauna foarte bun.
Topitoarele de ceara folosesc fie extractia cu vapori de apa, fie extractia cu apa calda.
In cazul topitoarele cu aburi, fagurii vechi sunt asezati intr-un cos metalic. Aburul obtinut prin incalzirea cu gaz a rezervorului de apa situat la partea inferioara a topitorului trece prin cos, topeste ceara se condenseaza. Astfel se colecteaza la iesire ceara topita si apa provenita din condensare. Dupa ce extractia este terminata, se scoate cosul care nu contine decat reziduuri. Acestea mai cuprind inca ceara care nu poate fi recuperata decat prin dizolvare in solventi organici. Aceasta recuperare nu este rentabila decat la scara industriala cu conditia ca preturile cerii si energiei sa dea un bilant favorabil.
In extractia cu apa calda, fagurii vechi sunt scufundati direct in apa. Pentru a-i impiedica sa se ridice se pun intr-un cos sau intr-un sac de iuta. Cosul poate avea la partea superioara, un piston care permite exercitarea unei presiuni. Sacul de iuta trebuie sa fie ingreunat cu cateva pietre mari. Apa calda topeste ceara, care se ridica la suprafata si curge printr-o deschidere practicata la partea superioara a cuvei.
Pentru obtinerea unei ceri pure care sa poata fi modelata in calupuri regulate, este absolut necesar sa retopim ceara care iese din aparat, sau, cel putin, sa o mentinem in stare lichida cat mai mult timp posibil, in asa fel ca separarea intre apa, impuritatile grele si ceara sa fie completa. Dupa racire, se obtine un bloc al carui „fund” se taie ; este un amestec de diverse impuritati care se aduna la limita dintre ceara si apa. Pentru a obtine calupuri de ceara fara defecte, se toarna ceara lichida in forme de tabla cositorita sau vase emailate si se lasa sa se raceasca cat mai lent posibil, etansand spatiul in care s-au pus formele umplute cu ceara lichida. Fara aceasta precautie blocul de ceara se crapa sau se contracta in forma inestetica.

Ceara de albine din capacele

In timpul operatiuniii de decapacire pe langa capacele avem si o cantitate destul de mare de miere. Problema este separarea in cele mai bune conditii a cerii si mierii fara a afecta calitatea acesteia din urma.
Se pun capacelele intr-o presa si se creste gradat presiunea. Munca nu este rapida si capacitatea preselor este totusi limitata.
Se lasa capacelele sa se separe de miere prin gravitatie, fundul vasului fiind prevazut cu o sita, in camera incalzita, si avand grija sa miscam din cand in cand capacelele, se obtine astfel o separare destul de satisfacatoare dar lenta.
Exista topitoare de capacele care realizeaza intr-o singura operatie separarea mierii de ceara cu ajutorul unei incalziri suficiente pentru a topi ceara si a o separa astfel de miere. Functionarea topitoarelor de capacele trebuie sa fie supravegheata cu multa atentie ca sa se evite supraincalzirea atat de daunatoare mierii.
Exista centrifugi pentru capacele, care lucreaza foarte rapid si au un randament foarte bun. Capacelele centrifugate sunt uscate si mierea care se scurge este curata.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close